Evenimentul are loc la Palatul Culturii din Tg-Mureş, clădire datând de la începutul secolului XX, una dintre cele mai reprezentative cladiri ale secessionismului ardelean. Construit în maniera şcolii lechneriene, palatul se impune atât prin decorurile exterioare cât şi prin cele interioare.
Corpul central il formează sala de concerte denumită Sala Mare, cu o acustică foarte bună remarcată de mari muzicieni din ţară şi străinătate, care au concertat de-a lungul timpului. Aceasta a fost inzestrată cu o orgă adecvată, printre primele ca mărime din ţară. Atributul de monumentalitate al sălii îl acordă înaltimea tavanului şi a cupolei rotunde.
Sala Mare a fost complet restaurată în anul 1964, respectându-se întocmai caracteristicile stilului, iar culoare de bază a sălii este violetul-pal cu motive decorative care au fost curăţate şi aurite cu foiţe subţiri de aur. Scaunele au fost înlocuite cu altele moderne, îmbrăcate în pluş roşu, iar colonetele pe care se sprijină latura superioară a balconului au fost aurite.
Recunoscut ca monument de arhitectură, artă şi cultură, Palatul Culturii este una dintre cele mai reprezentative clădiri ale secessionismului ardelean. Înzestrat cu valori de artă plastică monumentală: mozaicuri, fresce, basoreliefuri în bronz şi piatră, cu vitralii laice cu o valoare de prestigiu mondial, Palatul Culturii se înscrie printre monumentele cele mai de preţ din ţară.
Atmosfera distinsă prezentă în holul palatului este creată de motivele decorative, florale şi geometrice şi de frescele prezente pe calote şi pe pereţii acestuia, elemente deosebit de valoroase din punct de vedere estetic.
Fostă Primarie a oraşului, clădirea Prefecturii din Tg-Mureş a fost costruită între anii 1906-1907 după proiectele arhitecţilor Komor Marcel şi Jakab Dezso. Palatul administrativ a fost vreme de 55 de ani sediul Primăriei şi a fost prima clădire din seria celor menite să dea la cumpăna veacurilor XIX-XX un aspect nou centrului urban.
Realizată în stil secessionist, îmbogăţit cu motive ornamentale de inspiraţie populară, Prefectura se remarcă prin turnul singular înalt de 60 m. Construit iniţial drept foişor de foc al oraşului, plasat asimetric, este acoperit ca de altfel întreaga clădire, cu majolica colorată. Holul interior impunător, în maniera sălii cavalerilor din Castelul de la Hunedoara, şi sala de consiliu au fost împodobite cu uriaşe ferestre cu vitralii. Din 1990 palatul devine sediul administrativ al judeţului Mureş.
Sala Oglinzilor este adevarată "perla" a palatului şi şi-a luat numele de la tripticul de oglinzi veneţiene care o delimitează, reverberând totodata spaţiul. Concepută ca sală de recepţie, în prezent "sala muzeu", este înzestrată cu mobilier adecvat, sala fiind decorată cu pictură murală şi cu 12 vitralii înspirate din folclor, fiind considerată unică în Europa.
Cel de al treilea vitraliu din Sala de Oglinzi, înfăţisează o casă ţărănească cu scări de lemn şi cu stâlpi ciopliţi în formă bitronconică cu elemente sculpturale. Un spaţiu mare al vitraliului este acoperit de câtiva nori ce plutesc pe cerul albastru, iar jos pe un gard un cocoş vesteşte schimbarea vremii, spărgând parcă liniştea şi singurătatea ce o redă opera aceasta.
Holul este invăluit de o lumină difuză în consonanţă cu fondul ocru, pe care la distanţe egale se conturează câte o floare de lalea galbenă. Partea cea mai valoroasă a decoraţiei o constituie cele 10 fresce, inspirate din baladele populare ardeleneşti, fiecare având o viaţa aparte, o atmosferă proprie.
La cele două extremităţi ale holului, sunt fixate oglinzi pe pereţii de capăt, practică întalnită la stilul empire şi rococo, încadrate cu chenare masive din plăci de marmură lustruită, de culoare gălbuie cu vignete albe. Un şir de coloane susţin tavanul şi boltele de forma unor calote sferice şi elipsoidale.
